Bonitatea explicată simplu: cum știu băncile și IFN-urile dacă poți lua un credit

Ai nevoie de un credit, fie că este vorba despre o sumă mică pentru cheltuieli neprevăzute, o finanțare pentru o investiție personală sau un împrumut ipotecar? Te-ai întrebat vreodată ce se întâmplă, de fapt, după ce apeși butonul „Aplică acum” pentru un credit? Nu este magie și nu este un simplu joc de noroc. În spatele fiecărei aprobări sau respingeri stă un proces esențial numit analiza de bonitate. Acest termen arată capacitatea ta de a returna banii împrumutați, este promisiunea ta financiară, tradusă în cifre și comportament.

Această analiză te ajută și pe tine, nu doar instituția. De ce? Pentru că o decizie de creditare responsabilă previne supraîndatorarea și te protejează de situații financiare dificile. Înțelegerea bonității financiare este primul pas către o relație sănătoasă și durabilă cu banii tăi și cu instituțiile care îi oferă. În rândurile ce urmează, vom descompune conceptul de bonitate în elemente simple, explicând ce verifică băncile și Instituțiile Financiare Nebancare (IFN), cum diferă abordările lor și, mai ales, cum poți să-ți îmbunătățești bonitatea pentru a obține finanțarea de care ai nevoie.

Cuprins:

• Ce înseamnă bonitatea - explicată pe înțelesul tuturor

• Cum analizează băncile și IFN-urile bonitatea? 

• Ce verifică o instituție financiară când analizează bonitatea

• Cum diferă evaluarea bonității la un IFN față de o bancă

• Cum poți afla din timp ce bonitate ai - ghid pentru clienți

• Greșeli frecvente care afectează bonitatea și cum le eviți

• Cum îți poți îmbunătăți bonitatea înainte de a aplica pentru un credit

Ce înseamnă bonitatea - explicată pe înțelesul tuturor

Când auzi cuvântul bonitate, probabil te gândești la ceva complex, specific limbajului bancar. Uită de acest limbaj. Pentru tine, clientul, bonitatea se traduce astfel: capacitatea ta financiară de a rambursa integral și la timp suma împrumutată (principal + dobândă), fără ca plata ratelor să devină o povară sau să îți pună în pericol cheltuielile lunare esențiale (mâncare, utilități, chirie etc.).

Imaginează-ți că vrei să împrumuți o sumă de la un prieten. Înainte să ți-o dea, el se va gândi: "Oare X are bani să-mi dea înapoi? Are un job stabil? Cheltuiește prea mult?". Exact asta face și o instituție financiară, dar la o scară mult mai mare și folosind instrumente complexe. Scorul tău de bonitate este, de fapt, "încrederea" pe care o inspiri că vei rambursa datoria.

Dacă ai primit aprobare pentru un credit, înseamnă că instituția financiară (fie bancă, fie IFN) este de părere că ești un client de încredere, cu bonitate solidă.

Bonitate - definiția tehnică

Din punct de vedere tehnic, bonitatea financiară reprezintă rezultatul unei analize de bonitate complexe, realizată de instituțiile financiare pentru a evalua riscul de neplată asociat unui solicitant de credit. Această analiză ia în considerare mai mulți factori, de la istoricul tău financiar (cum ai gestionat datoriile anterioare) până la situația ta curentă (venituri, cheltuieli, alte obligații).

Acest proces nu se limitează doar la verificarea salariului, ci include trei piloni principali:

1. Analiza financiară: cât câștigi, cât plătești deja și cât îți rămâne.
2. Analiza comportamentală: cum ți-ai achitat datoriile în trecut (istoricul de creditare).
3. Analiza de risc: stabilitatea locului de muncă, vârsta și probabilitatea generală de neplată.

Toți acești parametri formează bonitatea financiară, o hartă detaliată a sănătății tale economice. O bonitate bancară sau nebancară solidă este o garanție a unei relații financiare reciproc avantajoase.

Cum analizează băncile și IFN-urile bonitatea? 

Deși percepția generală este că băncile și IFN-urile joacă în ligi diferite, ambele tipuri de instituții funcționează în conformitate cu OUG 50/2010 (privind transparența și protecția consumatorului) și cu reglementările Băncii Naționale a României (BNR) referitoare la creditare și grad de îndatorare. Atât băncile, cât și IFN-urile efectuează o analiză de bonitate pentru fiecare solicitant de credit. Ambele au același scop: să determine capacitatea și intenția clientului de a rambursa împrumutul. Totuși, există diferențe în abordare și în flexibilitatea criteriilor.

Ce au în comun?

Atât băncile, cât și IFN-urile sunt obligate să-ți evalueze bonitatea folosind aceiași indicatori de bonitate principali:

• verificarea solicitantului la Biroul de Credit
• calculul gradului de îndatorare
• verificarea veniturilor.

Cum se diferențiază între ele?

Percepția generală este că IFN-urile sunt „mai permisive” sau „mai puțin stricte” decât băncile. Această percepție are un sâmbure de adevăr, dar necesită o explicație nuanțată. Diferența majoră nu este în ce verifică, ci în modul în care interpretează datele și în tipurile de venituri pe care le acceptă.

Instituțiile Financiare Nebancare sunt, de fapt, axate pe accesibilitate și viteză, nu pe lipsă de risc. Băncile oferă, în general, credite cu valori mari și pe termen lung (ipotecare, de nevoi personale cu sume mari), care implică riscuri pe măsură și, implicit, o bonitate bancară ireproșabilă. IFN-urile, pe de altă parte, se specializează adesea pe credite de valori mai mici și pe termen scurt (credit rapid cu buletinul, credit până la salariu). Riscul per credit este mai mic, permițând o evaluare mai rapidă. Aceste produse de creditare sunt mai ușor de gestionat de către consumator, ceea ce face ca pragul de bonitate a clientului să poată fi ajustat.

 IFN-urile își asumă riscuri calculate, dar compensează adesea prin dobânzi mai mari pentru a acoperi acel risc suplimentar. Scopul este de a oferi acces la finanțare unui segment mai larg de populație, care, din diverse motive, nu îndeplinește criteriile stricte ale băncilor. Prin urmare, analiza de bonitate la un IFN este adaptată produselor sale, fiind mai rapidă și mai orientată spre nevoile imediate ale clientului.

Ce verifică o instituție financiară când analizează bonitatea

Pentru a stabili bonitatea financiară a unui client, instituția analizează mai mulți factori. Acești indicatori de bonitate sunt esențiali pentru decizia finală.

Veniturile și stabilitatea lor

Acesta este cel mai important indicator. Instituția trebuie să se asigure că ai o sursă de venit constantă, deoarece aceasta este sursa de rambursare a creditului.

Tipuri de venituri acceptate:

• Salarii: acesta este principalul tip de venit. Se verifică stabilitatea angajării, vechimea în muncă (majoritatea băncilor cer minimum 3-6 luni la actualul angajator; unele IFN-uri pot fi mai flexibile, cerând chiar și 1-3 luni sau o dovadă a continuității veniturilor).
• Pensii: venit stabil, de obicei bine cotat.
• Venituri din activități independente (PFA, PFI, profesii liberale): necesită, de regulă, dovezi pe o perioadă mai lungă (minim 1-2 ani fiscali) pentru a demonstra stabilitate.
• Venituri din chirii, dividente, drepturi de autor: de asemenea, necesită documente justificative pe o perioadă extinsă.
• Diurne, bonuri de masă: unele IFN-uri le pot lua în considerare într-o proporție mai mică.
• Indemnizații (creștere copil, șomaj), ajutor social: rareori acceptate de bănci, dar anumite IFN-uri pot oferi produse dedicate.

De ce stabilitatea contează

Nu este vorba doar despre suma netă, ci despre predictibilitatea ei. Un venit stabil protejează clientul de dificultăți neașteptate. IFN-urile pot fi mai permisive în ceea ce privește vechimea la locul de muncă (acceptând o vechime mai mică decât cele 12 luni standard cerute de bănci), dar tot cer o dovadă a continuității.

Gradul de îndatorare

Gradul de îndatorare este raportul dintre totalul plăților lunare (rate la credite + carduri + noul credit solicitat) și venitul tău lunar net.

• Calcul simplificat: dacă ai un venit lunar net de 4.000 de lei și rate de 1.000 de lei, gradul tău de îndatorare este de 25%.
• Limita legală: BNR impune limite stricte, de obicei, de maximum 40% pentru creditele în lei (limita scade pentru veniturile sub media pe economie). 

Limitele pot diferi ușor între bănci și IFN-uri, dar toate aceste instituții respectă cadrul BNR. IFN-urile pot avea limite ușor mai ridicate decât băncile sau pot aplica metodologii diferite de calcul, care permit o flexibilitate mai mare pentru a include diverse tipuri de venituri sau a se adapta la specificul creditelor pe termen scurt. Chiar și așa, depășirea unui anumit prag este un semnal de alarmă pentru orice instituție financiară.

Istoricul de creditare

Acest lucru se verifică prin raportul de la Biroul de Credit. Acesta oferă o imagine clară a comportamentului tău financiar anterior.

• Scorul de credit (scorul FICO): este un punctaj între 300 și 850, care arată probabilitatea ca tu să plătești ratele la timp. Un scor mai ridicat înseamnă bonitate mai mare.
• Restanțe vs întârzieri minore: toate instituțiile analizează întârzierile. Băncile resping adesea dosarele dacă întârzierile sunt de peste 30 de zile. Multe IFN-uri pot avea o flexibilitate mai mare pentru restanțele mai vechi sau cele care au fost deja achitate (deși o analiză temeinică este mereu efectuată).

⏩ Vrei să înțelegi mai bine scorul tău FICO și ce impact are asupra creditelor? Citește ghidul nostru complet despre scorul FICO și află cum poți să ți-l îmbunătățești, cum să îți gestionezi mai eficient finanțele și să fii pregătit pentru următorul credit cu Mobilo Credit. Verifică-ți scorul azi!

Alte criterii secundare

Pentru a evalua complet bonitatea clientului, se analizează:

• Cheltuielile: deși nu sunt vizibile direct în Biroul de Credit, cheltuielile declarate sau estimate (cu întreținerea, chiria) afectează venitul disponibil.
• Vârsta: vârsta minimă și cea maximă (la data scadenței finale a creditului) pot fi criterii eliminatorii.

Cum diferă evaluarea bonității la un IFN față de o bancă